A inceput la fel ca celelalte zile. Deschid ochii – bezna. D’oh, ce altceva sa vad? Apoi inchid ochii la loc. Ii mai deschid cateva secunde - tot bezna. Scoala, la asta ma gandesc prima data, din pacate. Trebuie sa ma ridic din patul meu cald si sa ma pregatesc de scoala.

Si afara. Deschid usa si am un mic soc. Tot bezna, dar totusi alb. A nins! Si inca ninge! De cand imi doresc asta. Sa deschid un geam, o usa sau ceva si sa vad totul albit peste noapte. In strada si mai alb. Cred ca aveam dragoni in stomac cand am vazut cat e de alb.

Lasand toate teoriile mele fara sens… vine vacanta! Mai o saptamana si nu ma voi mai trezi pe bezna. Ca intentionez sa dorm mult. Si cred ca v-am plictisit destul.

Daaaar (de ce trebuie intotdeauna sa existe un “dar”?) trebuia sa fie si ceva sa ma enerveze. Si anume un grup de pitici care stateau in spatele meu la cinema. Vaaai m-au innebunit. Daca ati vazut filmul sau ati citit cartea, stiti ca Ron distruge horcruxul ala. L-a distrus, toata nebunia a disparut, aia din spatele meu numai “hihihi” si “hahaha”. Defapt asa au facut 2 ore si jumatate. Apoi era una careia ii tot cadea mobilul pe jos. “Hahaha mi-a cazut mobilul.” (dupa cateva secunde/minute) “Hahaha a cazut din nou.” Si tot asa. La un moment dat ma gandeam ca il arunca pe jos intentionat. Cel de langa mine innebunea si el. Apoi cei 3 (din film) erau intr-o casa si, desigur, trebuia sa aud o replica inteligenta. “Acum vine Voldemort.” “Hihihi si hahaha.” Si da, nervii mei au o limita.

Dar macar a meritat sa ii suport pe pitici. Filmul a fost exact cum ma asteptam sa fie. Exact cum a fost in imaginatia mea cand am citit cartea. Si normal, abia m-am abtinut sa nu plang cand a murit Dobby. Si a fost chiar la final. In mintea mea era o cearta. O voce repeta “nu muri, nu muri”, cealalta “dar ai citit cartea, stii ca moare.” Asta e.

Siiiii marea surprizaaaa… Cand am iesit din mall ningea! Finally!

Ok ok mai e pana la Craciun. Dar se apropie! Abia astept sa ma scap si de ultima teza, care e luni, si de atunci ma pot considera in vacanta. Acum serios, a fost prea mult stres in ultimele 2 saptamani cel putin. Sau na, pentru mine. Teste, teze, teste, teze, teste, teze, teste si… teza de luni.

Si chiar daca e luna mea preferata din an, nu e zapada. Nu la mine. E ca o lovitura sub centura pentru cei nebuni dupa zapada ca mine sa vezi ca peste tot incepe sa ninga, numai unde esti tu nu. Dar sunt pozitiva, cel putin incerc. Ar trebui inventat dansul ninsorii.

A fost si 1 decembrie. Ziua muuult indragitei noastre tari. Daca eram face-to-face v-as fi intrebat cat de incantata arat spunand asta dar nu se poate. Macar am prins ziua asta in timpul saptamanii si am avut liber. Mda, in cea mai banala zi din saptamana. Dar a fost buna si aia, macar am dormit. Sau nu, nici macar nu am dormit mult.

Alte noutati… cred ca ajunge ce v-am spus azi.:)) Siii stiu ca nu mi-ati simtit lipsa in perioada in care nu am mai scris pe aici.

P.S. Observa cineva ceva nou pe aici? Nu? Indicii? Ningeee! (macar pe blog)

Si acum probabil va ganditi “Esti nebuna. Exceptional de nebuna.” Dar asa mi-am propus in ultima vreme sa raspund la intrebarile din categoria “ce (mai) faci?” “ce ai mai facut?” “cum o mai duci?” si asa mai departe, chiar daca nu fac deloc bine. Adica… de ce sa spun ca nu fac prea bine? Ca sa primesc noi intrebari gen “de ce?” la care prefer sa nu raspund, din moment ce nu fac bine? Daca esti fericit(a), sau spui ca esti fericit(a) nu te mai intreaba nimeni de ce. Si am facut toata teoria asta fara sens pentru ca si conversatiile “ce faci? bine!” mi se par fara sens. Respiri, te holbezi la cel care te-a intrebat, tot faci ceva.

Eh, mai bine uitati ca ati citit postul asta.:))

Da da, stiu ca asta am scris si anul trecut dar tot asta voi scrie si anul viitor daca va mai exista blogul asta.

Pot spune ca anul asta am avut un Halloween linistit (da, inca nu am vazut filmul horror planuit cu sis). Nu m-a speriat nimeni (nu sugerez ca ar fi greu), fara costume. Doar dovleci fara proteza. Defapt nu. Retrag partea in care am scris ca am avut un Halloween linistit. Va mai aduceti aminte de bestie? Da! Verisoara mea iubita. Ea e intotdeauna aici sa se asigure ca nu e prea liniste in casa. Macar va pleca in curand. Daaaar nu are rost sa stric noaptea asta cu ea.

Happy Halloween! (aveti grija sa incuiati usile, cine stie ce creatura poate veni.)

Am primit deja urari in legatura cu “the heavy machinery” ca daca aveam norocul sa fiu in America, eram acum la My Super Not-so Sweet 16 intr-o masina noua. Dar ce sa fac, mai am de asteptat 2 ani aici.:))

Momentan nu am ce sa va povestesc ca e miezul noptii. Daaar revin cu noutati daca se intampla ceva.

Later edit: Lucru manual. Cam asta a fost tema serii. Mai mult nu are rost sa va spun.

Dar nu vroiam sa va plictisesc cu asta azi. Vroiam sa mai dau un semn de viata, ca vad ca nu am mai scris de mult. Dar nici nu prea am ce. Fara drame (doar un coleg cu degete rupte dar asta e altceva:))). Fara conversatii inteligente. Fara… nimic. Macar se apropie my-super-not-so-sweet-16. Astept mult ziua aia dar presimt ca o sa fie la fel de banala ca celelalte zile.

Deci da, inca traiesc.

Tema mi-a placut, Bredywood.:)) La inceput apareau tot felul de staruri pe covorul rosu dintr-o limuzina de carton. A fost Lady Gaga, Fergie, Mr. Bean, tipul ala verde cu masca si daca tot suntem la omuleti verzi, Shrek. Katy Perry, Rihanna, Chris Brown, Snoop Dogg, Lil Mama si inca una ca ea, Stan si Bran, o tipa creepy si una din The Grudge (sau cel putin asa tot zicea un coleg din spatele meu) care era cea mai tare. “Tremura” la fiecare miscare. Si cand spun tremurat, exagerati cat de mult va poate duce imaginatia. Aaaaah cum am putut sa uit de tipa-pisica, omuletul albastru din Avatar, Hannah Montana si mai ales de faimosii Bella si Edward? Probabil au mai fost dar nu am retinut chiar tot.:))

Si in timp ce apareau toti astia pe covorul rosu, bobocii erau paparazzi. A fost misto si asta.:))

Au inceput cu proba fara sens, intrebari seci cu raspunsuri si mai seci. Apoi bobocii au fost impartiti in 3 grupe. Prima grupa trebuia sa cante versurile unor poezii pe diferite melodii (exemplu, My Heart Will Go On). La a2a grupa, proba era copiata dupa una de anul trecut, cea in care fetele trebuiau sa rujeze baietii in timp ce erau legate la ochi. Si la a3a proba, bobocii trebuiau sa danseze vals, tango, ceva latino si populara pe o melodie de la Disturbed daca nu ma insel. Una care dansa tango a dat drumul animalului din ea. Pur si simplu m-a lasat fara cuvinte.

Apoi au inceput probele… punct.:)) Fiecare a facut ce a stiut.:)) De la dansuri la… stand up comedy, ca sa zic asa.:)) Si de la cantat la scenete mai mult sau mai putin ridicole. Cei mai penibili mi s-au parut 5 boboci care dansau pe o melodie de cacao, una topaia in mijloc si 2 perechi dansau static pe langa. A mai fost o sceneta nasoala si una foarte faina. La aia faina erau 2 boboci, unul comentator la un meci de fotbal, celalalt cred ca citea un referat despre elefanti si fecalele lor. Si se completau… minunat. Mi-a mai placut mult si unul care a dansat pe Freestyler, sau cam asa cred ca se numea melodia. Si cum spuneam, in general s-au descurcat bine.

A urmat proba de dans, un concert Lady Gaga siiiii… a aparut Skizzo Skillz sau cum se scrie.:)) Au inceput cu o melodie foarte naspa dar dupa aia mi-au placut.

Si castigatorii… Mi-au cam placut pana la premiile cele mai mari. Miss boboaca a fost cea mai seaca si neobservata (de mine cel putin) si una dintre dansatorii statici.

Dar a fost fain. Mai 2 ani si imi vine si mie randul sa organizez balul.

- Nicio problema, ii spuse el zambindu-i. Statea deasupra ei; reusise sa se sprijine in maini, spre fericirea ei, ca nu fusese strivita.

Urmasera cateva clipe in care cei doi doar se uitau unul la celalalt, fara a spune nimic. Pana si cei din curte pareau sa nu mai scoata niciun sunet.

- Se uita toti din scoala la noi, nu-i asa? spuse ea timida, in timp ce el inca o privea cu acel zambet cald pe fata.

- Probabil ca da, spuse el indiferent, dar macar sa o facem cum trebuie.

La inceput, ea nu intelese ce vroia sa spuna, dar isi daduse seama in clipa urmatoare in care il vedea apropiindu-si incet, si in acelasi timp putin ingrijorat, fata de a ei. Asteptase prea mult acel moment, incat se apropiase si ea mai repede de el. Ii simtise respiratia dulce apropiindu-se, dupa care o pereche de buze calde se atinsera de ale ei. In ciuda faptului ca stia ca ii urmareau sute de ochi, nu ii pasa.

Ah, e doar un vis.